Client: ANBR
DOP: Mircea Valentin
Making Of: Bogdan Benea, George Mihailescu
Al doilea an in care Filmmaking Romania realizeaza Campania Bolilor Rare.
Anul trecut am abordat o campanie mai mult informativa asupra Zilei Bolilor Rare.
Anul acesta am vrut ceva mai comercial. Tema era parteneriatul intre doctori si pacientii cu boli rare.
Asa ca am ales o echipa de fotbal care ies din spital si joaca mingea catre aceeasi poarta si inscriu in lupta cu bolile rare.
La spot au participat prietenii nostrii devotati cauzelor sociale: Xander (de la RadioLynx), Synthia, Vlad Coada, Cristian Prisecaru, Bogdan Dumitrescu, Aurelia Giurca, Vlad Necuka si Iosif
Liviu Marghidan e-a ajutat cu echipamentul electric. Am tras cu o Cinealta F900. Experiente noi.
Am filmat in curtea liceului Caragiale in plina, mare, zloata (a se vedea in making of)
A fost asa: tema de film: dezvoltati intr-un scurtmetraj, un fragment de 3-5 pagini dintr-un text literar.
Si eram cu domn producator Bogdan, la filmarea Oanei Basaram si am zis, “Benea ia din biblioteca o carte, rasfoieste si iti zic eu stop.: Si Bogdamn rasfoieste si eu zic stop si el deschide la o pagina. Era o povestioara pe 2 pagini despre un pictor care picta un cocos pana si-a dat seama ca cocosul nu exista!
Am zis, “asta merge filmata intr-un pod de casa”. Si Bogdan zice “hai la mine la Brasov!”. Si a doua zi am plecat amandoi cu Marioara la Brasov unde erau – de grade. Prima noapte nu am putut filma decat 3 cadre si am lasat-o balta, a doua noapte am filmat tot!
Lumina profesionista, un halogen industrial 500w si un bec normal de 300w. Dar sunt fericit, mereu mi-am dorit sa fac din chestii ieftine, lucruri tari.
Super echipa in Brasov cu tovarasii lui Bogdan: Shaggy la camera, China la sunet, am zis ca o sa deschidem filliala de creatie la Brasov.
Ochio! este un scurtmetraj realizat pentru sesiunea Universitatii media.
Un barbat intra intr-un metrou si cauta un schimb de priviri cu fiecare calator. Toti intorc capul, se feresc. La a doua statie, baiatul se aseaza langa o fata care intra in jocul lui. Si toti ii privesc cum se uita unul la altul.
Am pornit de la eye contact si de la un loc strans. Cat de straini suntem cand stam apropiati? Si privirea noastra ne mananca!
Am ales un metrou. Unul vechi pentru a avea propriul vagon in care sa aducem figuratia. Bunici, veri Si prieteni. Am filmat 3 ore, mergand de vreo 5 ori pe acelasi tronson. Peripetii au fost mai ales ca in vagon mai urca si alta lume si in plus conductorii se uitau urat la noi.
Ca sa nu sarim rau in ochi, am filmat cu un Lumix TZ7 (aparat foto compact) care filmeaza HD si se comporta mai bine chiar si decat Marioara (HVX-ul) nostru, la lumina si culori. Singurul neajuns este stabilitatea, aparatul fiind foarte mic.
